Manualul teroristilor din decembrie ’89

Luptatorii din "Rezistenta", activati la sfârsitul anului 1989 pentru a salva România socialista aflata în primejdie, au fost preluati cu tot cu misiunile lor de noua putere instalata dupa fuga lui Nicolae Ceausescu. Activistii de partid, membri importanti ai formatiunilor de "Rezistenta", au salvat PCR-ul, având întâietate în activarea Frontului Salvarii Nationale peste tot în tara, si apoi s-au raspândit în noile partide înfiintate, conform instructiunilor avute dinainte de evenimente. În acelasi timp, existenta "teroristilor" si razboiul cu acestia a spalat onoarea unitatilor Armatei, care fusesera implicate în reprimarea demonstrantilor, cu precadere la Timisoara, Bucuresti si Cluj.

La câteva ore de la fuga presedintelui României socialiste, Nicolae Ceausescu, si a sotiei sale din Comitetul Central, în seara de 22 decembrie 1989, deja aparusera "teroristii". În zonele adiacente Pietei din fata Comitetului Central si ale altor locuri importante ale capitalei se tragea, si sintagma "securist - terorist" era tot mai vehiculata.

A doua zi, fenomenul capatase amploare, iar la comandamentul Unitatii Speciale de Lupta Antiterorista (USLA), structura Departamentului Securitatii Sta tului (DSS) specializata în neutralizarea teroristilor, telefonul suna în continuu. Un astfel de telefon semnala prezenta unor teroristi într-un bloc din Piata Iancului, care trageau înspre multimea adunata, si imediat au plecat spre acel loc îmbarcati în ABI opt USLA-si, seful echipajului fiind capitanul Victor Enachioaie.

Ajunsi în zona indicata, din multime a iesit rapid o femeie bine îmbracata, cu unghiile facute si care a început sa urle la USLA-si: "Mi-ati omorât patru copii la Timisoara!". Concomitent, femeia a încercat sa îi bage degetele în ochi sefului de echipaj, dar acesta s-a aparat coborându-si vizeta de la casca speciala. Unii barbati din multime au tras-o pe femeie si au început sa le povesteasca USLA-silor ca se trage. În primul moment, nimeni nu a putut localiza exact de unde se auzeau focurile de arma, cel mai des fiind deslusit un pistol "Carpati". În cele din urma, au observat cum se tragea de pe acoperisul unui bloc de noua etaje si unul dintre luptatori l-a ranit cu un foc pe teroristul respectiv.


TERORISTI ANIHILATI
În câteva minute USLA-sii au urcat la etajele superioare. Când au ajuns la etajul noua si au strigat la o usa sa se deschida, din apartament a început sa se traga spre USLA-si cu automatele. Peretii fiind din BCA, gloantele au trecut prin acestia la vecini. Din fericire, luptatorii se asteptau la riposta si vecinii fusesera avertizati si erau ascunsi în cada de fonta din baie. Unul dintre USLA-si a desfacut broasca de la usa din pozitia culcat si a aruncat o GELA (grenada cu efect luminos si acustic) în apartament. În acelasi timp, colegii sai au intrat si au lichidat doi teroristi. Apoi, USLA-sii, coborând prin balcon la etajul opt, în apartamentul de dedesubt, au mai lichidat înca un terorist.

"Erau toti trei îmbracati în costume închise la culoare, aveau camasi albe si cravata, iar în buzunar am gasit la fiecare doar o batista, câte un bilet de tramvai si cinci lei. Fiecare dintre ei avea un pistol Makarov, un pistol-mitraliera AKM, cu pat rabatabil si un pumnal rabatabil. Ne-a frapat faptul ca era exact armamentul pe care îl aveam si noi la USLA", îsi aminteste unul dintre cei care i-a anihilat pe acesti misteriosi tragatori. La putin timp, a aparut un camion de Armata si cu membri din Garzile Patriotice si au preluat cadavrele. A doua zi, militari MApN au curatat apartamentul si au strâns cartusele trase.


LITERA CARTII
Tragerile pe care le efectuau teroristii din Piata Iancului la 23 decembrie 1989, de pe acoperisul unui bloc, pot fi încadrate fara nici o eroare unei actiuni de "hartuire a inamicului" descrisa în manualul fortelor de "Rezistenta". În 1987, anul în care la Brasov s-a desfasurat revolta muncitorilor, ofiteri ai Armatei care aveau sau urmau sa aiba legatura cu aceasta retea au fost, dupa cum am aratat în articolul precedent, convocati la seminarii secrete de pregatire.

Suportul de curs l-a constituit lucrarea de uz intern "Lupta de rezistenta în mediul urban" (Ed. Militara, 1983), scrisa de col. Constantin Dobânda, col. (r) dr Pavel Ciuhureanu si col. Alexandru Ghelmegeanu. În acest suport de curs se specifica faptul ca "în oras sunt mai usor de pregatit si pus în aplicare forme si procedee de lupta ca: atacul prin surprindere al unor obiective, ambuscadele, hartuirea, deschiderea focului de pe acoperisuri, din cladirile nelocuite sau avariate, din ganguri, din curti, din parcuri si din alte locuri care asigura o buna mascare si protectie, precum si retragerea rapida si fara pierderi".

Daca numaram teroristii lichidati în apartamentele de la etajele superioare ale blocului, cel prezent în punctul de observare de pe acoperis si ranit, apoi disparut, precum si femeia isterica de la intrarea în bloc, care dorea sa creeze o diversiune, iese la iveala exact numarul unui nucleu de rezistenta. Colegii lor din echipa de rezistenta este foarte posibil sa fi avut legatura cu aparitia camionului militar care a preluat cadavrele, fiindca în manual indicatiile sunt precise: "Luptatorii din rezistenta trebuie sa stie ca nu vor fi lasati în voia soartei, uitati, si ca vor primi tot ajutorul posibil din partea tovarasilor, a altor formatiuni; de asemenea, ranitii nu pot fi parasiti pe câmpul de lupta, întreprinzându-se tot ce este posibil spre a fi salvati si evacuati; chiar si mortii vor fi ridicati si înmormântati".


ARMAMENTUL DIN DOTARE
"Planul de seminar - privind pregatirea si ducerea luptei de rezistenta pe teritoriul national vremelnic ocupat de inamic -, elaborat de Statul Major al Garzilor Patriotice existent la Comitetul de partid al unui sector din Bucuresti, dubla carte amintita la convocarea în care s-au instruit ofiterii Armatei în 1987. Aceasta prevedea ca, în domeniul armamentului, «la formatiunile mici va predomina armamentul usor, de gabarit redus: pistoale, pistoale-mitraliera, pusti, carabine, P.S.L., P.M. mitraliere, pusti cu tromblon, cu amortizor de zgomot, A.G., pusti de vânatoare etc.».

De asemenea, se sublinia ca «toti luptatori se doteaza si cu armament alb». Sunt categoriile de armament pe care îl aveau si teroristii din Piata Iancului. Pe lânga acestia, conform unui do cument-sinteza din timpul evenimentelor, parasutistii militari au predat catre Marele Stat Major nu mai putin de 109 teroristi.

Acest document înaintat Marelui Stat Major cuprinde si armamentul capturat de la teroristi. Pe lânga, de exemplu, trei pistoale tip Makarov, un pistol Stecikin, trei pistoale tip Carpati, doua pistoale-mitraliera cal. 7,62 cu teava scurta, 29 de pistoale-mitraliera cu pat rabatabil model 1963, un lansator cartuse semnalizare tip stilou, aparatura de vedere pe timp de noapte, se gasesc si multe arme de vânatoare de diferite calibre si mo dele, multe prevazute cu luneta. Ceea ce este deosebit de important o reprezinta observatia din «Planul de seminar» amintit, aceea ca armamentul «se depoziteaza în locuri sigure, înca din perioada de necesitate sau mobilizare», iar pentru fiecare formatiune exista «mai multe depozite, cu cantitati mici de armament»."


ACOPERIRE PRIN GARZILE PATRIOTICE
Teroristii lichidati în Piata Iancului erau îmbracati într-o tinuta obisnuita pentru locuitorii capitalei. Manualul dupa care au studiat ofiterii Armatei în 1987 spune ca luptatorii trebuie "sa se contopeasca cu masa populatiei". "Planul de seminar" întareste si el acest lucru, aratând ca luptatorii din "Rezistenta" "de regula, vor actiona în uniforma civila", iar "costumatia este adaptata zonei si profesiunilor predominante".

Documentul citat aduce în prim-plan si "necesitatea unor însemne de recunoastere reciproca a luptatorilor" si puncteaza ca "aici trebuie multa inventivitate: un nasture de o anumita culoare, un obiect de podoaba purtat într-un anumit fel, un ornament vestimentar, o anumita tinuta capilara etc.". În timpul evenimentelor din decembrie '89, au aparut dintr-o data barbosii, brasardele tricolore, puloverele etc.

În acelasi timp, documentul reglementeaza si faptul ca luptatorii pot îmbraca uniforme mi litare ale trupelor proprii Garzilor Patriotice, când "formatiunile de rezistenta detin zone libere si se întrevede posibilitatea transformarii lor în unitati militare". La evacuarea trupurilor teroristilor lichidati în Piata Iancului au participat Garzi Patriotice. Mai mult, în decembrie '89 prezenta Garzilor Patriotice sub diferite forme în toata tara a fost masiva, iar din depozitele lor s-au dat arme civililor. Fara îndoiala ca, pe lânga membrii obisnuiti ai Garzilor Patriotice, erau si altii care se foloseau de uniforma si logistica doar ca acoperire.

Sa reliefam faptul ca ministrul Apararii din anul 1989 condusese în trecut Garzile Patriotice. Apoi, un fost loctiitor al sefului Directiei Informatii a Armatei, Alexandru Petricean, a fost loctiitor al sefului de stat major al Garzilor Patriotice din 1970 pâna în 1988. Iar tot la capitolul prezente curioase în fruntea Garzilor Patriotice este si colonelul Corneliu Pîrcalabescu, seful acestora în decembrie 1989, în biroul caruia a murit generalul Vasile Milea. Colonelul fusese transferat cu putin timp înainte, la 9 decembrie 1989, la conducerea Garzilor Patriotice, dupa ce anterior condusese Directia secretariat din MApN si fusese loctiitor politic al comandantului Armatei I, din Bucuresti. În "Planul de seminar" Garzile Patriotice sunt indicate distinct ca beneficiare ale cooperarii cu formatiunile de rezistenta în domenii precum "procurarea si transmiterea de informatii"; "nimicirea unor obiective ale inamicului"; "sprijinirea contraloviturilor", "interzicerea/întârzierea unor actiuni de mare amploare a agresorului", "dezorganizarea conducerii inamicului", "descoperirea momentului pregatirii inamicului pentru trecerea la întrebuintarea armelor de nimicire în masa".

Din investigatiile noastre reiese ca pentru plata colaboratorilor DIA si, prin directie si a membrilor pregatiti din vreme ai "Rezistentei", se puteau invoca prevederile art. 4 din Decretul nr. 61 penru modificarea Decretului nr. 678/1969 privind regimul de paza a frontierei de stat al RSR. Acesta spune ca "luptatorii din subunitatile de garzi patriotice si membrii grupelor de sprijin ale granicerilor, care se evidentiaza în executarea sarcinilor încredintate, pot fi recompensati cu premii în bani sau alta natura de catre Ministerul Apararii Nationale".


SALVAREA ACTIVISTILOR DE PARTID
Buna cooperare dintre formatiunile de rezistenta si Garzile Patriotice era cauzata, structural, de faptul ca factorul politic al vremii era cel mai important. Potrivit Legii nr. 14/1972, legea organizarii apararii nationale a RSR, "Garzile patriotice îsi desfasoara activitatea sub conducerea nemijlocita a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a comandantului suprem al fortelor armate si a organelor locale ale partidului". Or, începând de la echipa de rezistenta, formata din 15-30 de luptatori, în comanda acesteia se gasea un loctiitor politic. Conform manualului dupa care au studiat ofiterii Armatei, "loctiitorii politici pot fi numiti de catre organele locale de partid, din rândurile activistilor de partid din orase, dintre activistii de partid din armata ramasi în spatele frontului sau pot fi alesi în adunarile generale de partid ale luptatorilor comunisti".

Activistii de partid aveau acces si la functia de comandant al subunitatii din "Rezistenta", iar celelalte functii ale subunitatii respective se puteau încadra "prin hotarârea comandantului care se consulta, în acest scop, cu organele locale de partid, cu loctiitorul sau politic, cu alte cadre", iar "daca împrejurarile permit, propunerile pentru ocuparea unor functii se discuta în sedintele biroului organizatiei de partid sau în adunarile gene rale ale comunistilor". Asadar, observam ca regimul lui Nicolae Ceausescu era puternic ancorat în partid si mai ales în activistii PCR din Armata. Încrederea lui Nicolae Ceausescu în aceasta "ramura" a partidului se baza pe faptul ca în anii '50 condusese chiar el politrucii Armatei, iar în 1989 ministru adjunct al Apa rarii si sef al Consiliului politic Superior era fratele sau, gene ralul Ilie Ceausescu. Preocuparile lui Ilie Ceausescu în privinta informatiilor militare erau foarte aplicate. Astfel, conform ge­neralului Ion Talpes, fost sef al SIE si fost consilier prezidential pe probleme de securitate nationala, "la mijlocul anilor '80, Ilie Ceausescu a înfiintat un grup special al Consiliului Politic în încercarea de a revitaliza spionajul militar, fara a avea sau a cere aprobarea Comitetului Central" ("În umbra marelui Hidalgo", vol. 1, Ed. Vivaldi, 2009). Dar fratele dictatorului nu avea de ce se formaliza cu oficializarea la CC a stradaniilor sale pe linia spionajului militar, întrucât colaboratorul sau în domeniu, seful DIA, viceamiralul Stefan Dinu, fusese avansat tot dintre activistii de partid la conducerea serviciului secret al MApN, care coordona "Rezistenta", iar seful Sectiei Militare a Comitetului Central, forul tutelar de partid pentru Armata, Interne si Justitie, era un fost ministru al Apararii, Ion Coman.

De asemenea, Nicolae Ceausescu îsi adu sese aproape un alt fost ministru al Apararii ca secretar al Comitetului Central pentru propaganda, generalul Constantin Olteanu si un alt general, care provenea dintre politrucii Armatei, Ion Dinca, membru în CPEx. Mai mult decât atât, Ilie Ceausescu, cel care în decembrie '89 batea unitatile Armatei sa le spuna militarilor despre iminenta fortarii granitelor, era el însusi un fin cunoscator al luptei de rezistenta. În lucrarea de uz intern pe care o studiau ofiterii MApN în 1987 era indicata ca bibliografie si cartea "Hartuirea în actiunile de lupta duse în razboiul întregului popor pentru apararea patriei" (Ed. Militara, 1982).

Conform manualului studiat de ofiterii MApN, unul dintre obiectivele formatiunilor de rezistenta era organizarea vietii politice în teritoriul vremelnic ocupat. "Una dintre sarcinile permanente, de cea mai mare importanta, ale comitetelor locale de partid si ale organelor conducatoare de partid din miscarea de rezistenta o consideram întarirea permanenta a organizatiilor de partid si ale UTC (...) Formatiunile rezistentei, dând dovada de spirit de initiativa, rezolva de-sine-statator sarcinile ce le stau în fata, orientându-se în raport cu situatia concreta", se arata în lucrarea de uz intern a Armatei.

Iata explicatia pentru care anumiti membri ai esaloanelor 2 si 3, apoi UTC-istii si activistii politici din Armata au înfiintat celulele FSN, apoi au migrat spre toate partidele si au avut ascensiuni fulminante. Cei din Partid si Armata au avut în primul moment nevoie de a putea sa se organizeze, iar aparitia "teroristilor" a fost cu predilectie în locuri unde existau si demonstranti care nu erau în carti si se coagulau ad-hoc. În acelasi timp, si unora si altora le convenea dusmanul comun: "securistii-teroristi". Nu este putin lucru faptul ca unul dintre loctiitorii lui Ilie Ceausescu, generalul Gheorghe Aradavoaice, a devenit "creierul"noului Serviciu de Protectie si Paza.


DIRECTIVA
La convocarea despre care am amintit ca a avut loc în 1987, anul în care la Brasov s-a declansat o revolta a muncitorilor, s-a impus intensificarea pregatirii ofiterilor MApN si "sa nu lipseasca nici un ofiter din nici un stat major de la aceste activi tati". Aceasta pregatire trebuia sa aiba loc în "doi ani din cei cinci, cât prevede directiva", iar cursantii, care proveneau din Statul Major al Garzilor Patriotice dintr-un sector al capitalei, erau informati ca "preocuparile statului nostru major sunt mai vechi si au parcurs mai multe etape". Conform legilor, lupta de rezistenta se pregatea prin Directiva operativa sau ordinul comandantului suprem, Nicolae Ceausescu. Era ultima sa solutie.


PAROLE PRIN RADIO SI TELEVIZIUNE
Asigurarea comunicatiilor luptatorilor din "Rezistenta" era considerata foarte importanta. În "Planul de seminar" dupa care au învatat ofiterii MApN erau inventariate în acest sens "legaturile cu fir, îndeosebi în Punctele de Comanda, legaturile prin mijloace mobile; casute postale de legatura; parole de recunoas tere si semne discrete, contactul personal, porumbei calatori".

În mod special este evidentiat în documentul citat faptul ca "semnale cu parola sunt transmise de posturile centrale de radio si televiziune". În decembrie '89, mai ales televiziunea, cât si radioul au fost folosite pentru tot felul de chemari, aparitii de personaje, mesaje bizare etc. Printre procedeele de culegere a informatiilor folosite de catre "Rezistenta", documentul amintit are în vedere si "interceptarea convorbirilor inamicului", fapt care implica existenta, din vreme, a aparaturii necesare pentru realizarea misiunii.

În timpul Revolutiei, teroristii actionau ca si cum ar fi avut acces la comunicatiile unitatilor militare obisnuite, precum si ale altor institutii. Regulile de angajare în lupta erau si ele mentionate în manualul de uz intern. "Cunoscând ca formatiunile de rezistenta urbane organizeaza si executa ambuscade independent, la o anumita departare unele de altele, este necesar ca fiecare sa-si realizeze propria cercetare cu elementele de care dispune. Formatiunile de rezistenta pot trimite câte o echipa de cercetare la o distanta de 400-500 m si mai mult fata de locul ambuscadei", se zice în manual.

Mai trebuie spus ca în conformitate cu "Planul de seminar" pentru transmiterea de informatii era planificat faptul ca luptatorii din "Rezistenta" sa colaboreze cu cercetasii din unitatile Armatei. "Rezistenta" mai sustinea în aceasta privinta "sprijinirea unor actiuni dificile (diversiunea)" si "ducerea în comun a unor actiuni". Un alt mit al celor 20 de ani spune ca mai peste tot au aparut cercetasii Batalionului 404 din Buzau. Dar acest lucru a fost iarasi doar o legenda, cea mai la îndemâna din cauza renumelui batalionului în care se si instruisera multi cercetasi, lansata pentru a se ascunde activitatea altor structuri de cercetare ale Armatei, cu misiuni bine trasate anterior. La nivelul anului 1989 exista câte o companie de cercetare în dispozitivul inamic la nivelul fiecarei dintre cele patru Armate ale RSR, câte un batalion de cercetare la fiecare divizie si o companie la nivel de regiment.


MISIUNILE "REZISTENTEI"
Ofiterii MApN convocati în 1987 la pregatire în domeniul "Rezistentei" au învatat, potrivit "Planului de seminar", ca unul dintre scopurile luptei de profil este "crearea unei stari permanente de neliniste si nesiguranta pentru agresor". Pornind de la acesta, documentul enumara misiunile formatiunilor speciale, precum: "culegerea de informatii despre inamic; dezorganizarea conducerii inamicului; paralizarea, îngreunarea sau interzicerea executarii transporturilor de catre inamic; distrugerea depozitelor; distrugerea aerodromurilor; dezorganizarea sistemului de aparare antiaeriana".

În decembrie '89, "teroristii" aratau, prin actiunile lor, ca sunt foarte familiarizati cu porturile, aeroporturile, cu functionarea apararii antiaeriene, carora le erau semnalate invazii de escadrile întregi, cu sistemul de transporturi feroviar si rutier. De asemenea, în lucrarea de uz intern pe care o ofiterii MApN o foloseau ca suport de curs este precizat ca, în organizarea actiunilor de rezistenta în mediul urban se ia ca masura "folosirea cu pricepere a lucrarilor subterane si adaposturile pentru protectia personalului si a stocurilor de materiale".

În acest domeniu, suportul de curs are chiar un subcapitol, "Ducerea luptei în subte ran" în care se subliniaza ca "spatiul subteran ar putea fi folosit ca adapost permanent pentru luptatorii din rezistenta, în acest caz, poate fi amenajat în mod corespunzator, asigurându-se mai multe intrari si iesiri, în strazi diferite". Mai departe, se puncteaza ca "actiunile desfasurate în aceste conditii, coro borate de la suprafata, creeaza un climat de nesuportat pentru ocupant si pot paraliza activitatile militare si economice din zona în care se desfasoara".

În decembrie '89, nalucile care foloseau tunele capitalei si ale altor orase devenisera deja un mit. Dar membrii retelei de "Rezistenta" erau antrenati, conform manualului, si pentru "participarea la actiunile de rezistenta nearmata si mobilizarea maselor la astfel de actiuni (greve, demonstratii, nesupunere, neprezentare la lucru etc.), dar si pentru "actiuni de propaganda în rândurile populatiei orasului (distribuirea manifestelor, foilor volante, ziarelor, brosurilor si altor materiale)". În perioada Revolutiei si luni întregi apoi s-au propagat zvonuri, au aparut si disparut foi volante, au avut loc demonstratii.

Sursa: jurnalul.ro